joi, 23 aprilie 2015

Plânsul rănilor de ceară

 Dragă Cerule senin, ia loc
 ... azi adorm spre răsărit.
 Mâine calc ușor în asfințit
 ... ai plecat în pași pierduți,
 nici nu știu cum să îți spun,
 sunt un om nespus și trist
 ...sunt nebun și-i tot firesc;
 Te privesc cum mă distrugi
 și nu-ndraznesc să te ating.
 Ești dar ceresc și te cuprind,
 e prima dată când zâmbesc
 ... noapte bună Cer senin.

2 comentarii:

  1. sunt un om...nespus si trist

    toti suntem.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am pus accent pe ce am devenit cand sunt cu ea si cum raman cand pleaca, nespus si trist, dar datorita ei totusi om, fata de starea anterioara ei.

      Ștergere