miercuri, 31 decembrie 2014

Dualitatea

 Între dorință - neființă,
 lupta zilnică în neputință;
 Tu știai ce-i puterea,
 purtarea calmă de a rezista
 în fața tuturor, tre să stai
 poartă spirituală-n comuniune,
 în uniune, transă inconștientă
 ... în prezența simțurilor,
 spiritual, e puterea morților.
 Procreat de om, aprins de cer,
 apăsând din greu pe suflet
 ... tronul tău uman a ruginit,
 iar eu mă degradez la infinit;
 Tot ce-ți imaginezi nu există,
 tot ce percepi e o iluzie cruntă,
 doar ce simți inundă spiritual.
 Transcezi tot spre imortal,
 din ocean, spre un banal;
 Te-ai înecat în tot ce faci.
 Nevoința te înaltă
 ... totul din nimic,
 paradoxul enigmatic,
 intensitatea suflului
 ... nemurirea sufletului...
 

marți, 2 decembrie 2014

Setea apusului

 Cum am ajuns eu om,
 cum am ajuns să fiu
 ... mi-am dorit să fiu;
 Nivelu-n care totu-i șters,
 esența gândurilor mele,
 realitatea mă absoarbe.
 Imagini ce-nrobesc
 ...privesc și nu-nțeleg.
 Mă sting și vreau să plec
 să mă ascund în infinit
 și am să văd cum mă resimt.
 Om - nimic, fără identitate,
 fără moarte, fără viață-n vid.
 Din răutatea mea, am lipsă Ta,
 îmbrățișez trupuri fără suflet;
 Însetat de viață, dar eu fără Tine
 sunt mort și n-am speranță.
 Eu, tâlhar de gânduri,
 în lumea Ta, învăț mila,
 în lumea Ta, îți cer mila.
 Lucrezi prin oameni...
 eu...netrebnic - îndoielnic.
 Decembrie, apus târziu
 ... am uitat cine ești omule,
 unde ești, tu, clipă - altădată ?