marți, 29 ianuarie 2013

Asemănarea Divină

 Atât de singur... te-am căutat de când exist,
 Trăiesc doar să te iubesc... m-ai descoperit.
 Acum, îmi dezvelesc fiecare gând... și-s gol,
 Tu ești revelația mea, tu ești, noapte de amor !
 
 Zilele sunt pustii, atunci când lipsești amarnic,
 Toate-s amintiri, căci vii și mă îmbii să trăiesc
 ... tu, mă faci întreg, tu mă faci să fiu puternic,
 Am mii de ani, te cunoșteam... era totul firesc !
 
 Nimic nu-i monoton, tu, zeița mea din basm,
 Cuvântu-i sărac, toată viața este de fantasm.
 Mă trezesc între două lumi, știu că te doresc,
 Știi ? Vreau doar să te iubesc și să te cinstesc !

sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Tratament inuman

 Frustrat de spirit, mă privesc cinic
 ...oglinda asta-i murdară de psihic.
 Cuvântul profanează tot pământul
 Și gandu-i sur, e trecător ca vântul.
 
 Psihedelic, omu-i mormânt de vreme,
 Devreme rătăcit, vremelnic de putere
 ...toate-s reci, toți dispar în lumea lor,
 Eu sunt piatră, dar sunt cald în interior.
 
 Și ce folos, căci eu sunt o supernovă,
 Explodez odată cu speranța-n strofă.
 O să vindec tot pământul dintr-o vorbă,
 Dar fundalul vieții mele-i o beție strâmbă !
 
 Doar un suflet rătăcit aleargat prin lume,
 Umbra umanității, răul își lasă amprenta;
 Acum văd tot ce-i rău, văd perseverența,
 E plin de puroi și sânge, are pe vene urme...
 
 Cu urmări grave, el e făcut să vă spintece
 ... văd fiecare gest, trage, alice după alice...
 Carnea-i moale... sângele cum se prelinge,
 Noapte amară, fiecare începe și se stinge !

luni, 21 ianuarie 2013

Abuz de tăcere

 Tu, faci abuz nebun de orgoliu
 ... sufletul meu sedat e în doliu.
 Cu-n picior în prăpastie... departe,
 Deformez realitatea cu licoare aparte !
 
 Sufletul meu e un oraș de degenerați
 ... spitalul de nebuni rupe fiece porți.
 Orașul ăsta este o fantomă disperată,
 Vezi, ai senzația că e vie, dar e moartă !
 
 De mii de ani e cu mine, chiar nu există,
 Mi-am sacrificat mintea și iubirea cinic
 ... vreau să plec în absurd, să-nebunesc,
 Sunt singur și labil psihic, acum ia și joacă !
 
 Stau deasupra piramidei și privesc tăcut,
 E plin de lei ce au ragnet mut și-s sărăcii.
 Eu sunt apa instabilă, explodez de stânci,
 Sunt în fiecare dintre voi, vă am, v-am vrut !

vineri, 18 ianuarie 2013

Judecata de apoi

 Acum mi-e rușine față de sufletul meu,
 Poate l-aș vinde pentru oarba fericire.
 Poate voi dispărea, dar voi lupta mereu,
 Acum am forță, voi lupta pentru iubire.
 
 În genunchi, stau în întunericul nopții,
 Cerul mă cuprinde, simt fiorul morții;
 Animalul din mine zbiară fără-ncetare,
 Mă bântuie, trăiesc zile și nopți amare.

 Sentimente reci și sumbre ard mocnit,
 Trăind printre umbre, sunt un om tacit
 ... tocit de regrete, ruginit de răutate,
 Noapte de noapte... toate sunt păcate !  
 
 Dumnezeu e mare, mă iartă și iubește
 ... sunt om, nu sunt vrednic să vorbesc.
 Nemărginita Sa iubire mă face trăiesc,
 Vrednic să mă smeresc, firesc, omenește...
 
 Încă mint... și-s întunecat de răul inițial,
 Sunt stricat, doresc să fiu un om curat.
 Visu-i straniu, părăsesc cercul în final,
 ... refuz să mint, în dilemă sunt blocat !
 
 În capul meu arde toată energia umană,
 Voi liniște și iubire fraților de pe pământ;  
 Totul aici e aranjat, împreuna-m evadat,
 Ne vom vedea la infricoșătoarea judecată !


miercuri, 16 ianuarie 2013

Sufletul meu

 Trupu-mi e posedat de amorul tău,
 Un gust dulce mă atrage-n absolut.
 Te doresc, cum nimeni nu te-a vrut,
 Să-ți arăt totul, fiecare gând al meu.
 
 Atunci lumea era un spital de nebuni,
 Tu mi-ai luat răul, păcatul din bătrâni.
 Acum nu cred că aș putea fi mai bun,
 Divin... te iubesc, până mor ți-o spun !
 
 Gândurile mele-s alterate de păcate,
 Doresc să te feresc de cele necurate.
 Toate-s pătate, tu ești neatinsă de urât
 ...stelele se nasc să te admire îndelung.
 
 Sunt doar un muritor cu suflet de nimic,
 Sufăr de nimic atunci când ești cu mine.
 Când tu pleci, lași suflet bun ca amintire,
 Atunci totul e mirifc, te iubesc, magnific ! 

duminică, 13 ianuarie 2013

Dorul umbrelor

 Ieri, m-am trezit la dezintoxicare, 
 Plin de sechele pe paturi murdare 
 ... m-am privit în oglinda cea mare,
 Eram umbra celui închis în teroare !
 
 ...atât de palid, ca o floare ofilită, 
 În prag de toamnă adorm visând.
 Gândirea se oprește..., e înlocuită,
 Mi-am uitat sufletul în primul rând.
     
 Timpul s-a oprit, spectacolu-i gata,
 Spitalul a încremenit, totu-i pierdut 
 ... eram doar un copil, ce s-a pierdut, 
 O altă rază de speranță ce e spartă !



vineri, 4 ianuarie 2013

Afrodita


 Mă plimbam agale pe orbita plutonică,
 Stau singur cu Afrodita pe linia atomică;
 Praful stelelor ne amețea simțurile lumești,
 Era transa divină privind cele pământești.

 Am început să nu mai am rațiune umană,
 Eu nu-s de pe pământ... citesc în univers...
 Tânăr, dar ce folos când știu că-s efemer.
 Citeam timpul...avea o privire de copilă,

 Dar ea nu-i ca celelalte, ea nu cruță viața
 ... vorbele-i sunt ca amfetamina și cofeina.
 Era cel mai dulce fum, mereu mă amețea,
 Nu mă trezesc... și mă-ntreb dacă mințea !?

 Ea nu e de pe pământ..., dar m-a căutat,
 Știu ce deține, o să am de la ea nemurire.
 Acum știe ce dorințe am și tot ce o să fie,
 În ea nu pot vedea nici o ființă degradată !