Sângele-mi inundă foile,
foamea gândurilor ploile.
Un înger reținut în spate,
lupt cu nopți de răsărit
... mă târăsc pe coate.
Privesc gol de ne-nțeles,
nu știu să cânt în asfințit
...un iartă-mă dezamăgit.
Un scris mărunt de ceară
adormind tăcut te înfioară,
zorilor făuritor de sticlă,
copilului iubitor de seară.
Doar o clipă-n plăgi amare,
setea nopților de zi senină
... oglinda asta iar se crapă,
cioburi de trecut se pleacă.