sâmbătă, 2 mai 2015

Tăcerea

 Sângele-mi inundă foile,
 foamea gândurilor ploile.
 Un înger reținut în spate,
 lupt cu nopți de răsărit
 ... mă târăsc pe coate.
 Privesc gol de ne-nțeles,
 nu știu să cânt în asfințit
 ...un iartă-mă dezamăgit.
 Un scris mărunt de ceară
 adormind tăcut te înfioară,
 zorilor făuritor de sticlă,
 copilului iubitor de seară.
 Doar o clipă-n plăgi amare,
 setea nopților de zi senină
 ... oglinda asta iar se crapă,
 cioburi de trecut se pleacă.