marți, 29 iulie 2014

Paradox

 Stau singur și privesc cum toți pier,
 ieri eram copil, acum titan de fier
 ... oxidat de atâta lume-n cosmos,
 am universul meu și privesc în logos.
 Umbra mă-nghite și mă-nchide,
 orbitez în întunericul din minte;
 vezi tu, fiecare umbră iar te minte,
 iar eu sunt doar un instrument.
 Frecvent, pe frecvențe joase
 mă arunc într-un ultim tratament.
 Cu sălbăticie, un zmeu din basme
 încearcă, mă cuprinde și iar pleacă
 ... se resimte, iar eu, inimă de piatră,
 mă scufund în păcat la mine în subsol.
 Trimit la sol orice gând și-nebunesc
 iar delirez în miez de noapte nefiresc,
 explodez lângă universul meu domol.
 Azi am fost în paradis și în infern
 ...am un suflet viu ș-un corp infect,
 abject și circular... omu-i imperfect...


marți, 22 iulie 2014

Călătorind

 Vino să-ți arat totul despre univers, 
 divers, vezi și tu, vers din vers... 
 vreau să mă iei de mână-n infinit. 
 Împlinit de Dumnezeu până-n sfârșit 
... încep să simt că redevin iar eu. 
 In efemeritate, ești pierdut mereu; 
 știu că-i foarte greu în stare-ntunecată, 
 plec pe ușă și văd că-i lună neagră 
 ...noaptea asta plec schimbat; 
 exterior erodat, iar sufletu-mi intact 
 ... în prag de infarct, o iau de la cap` 
 și recap` înc-o șansă-nspre nesfârșit. 
 Sfârșit de atâta lume, plec departe, 
 hai cu mine, știi, ți-am zis de la-nceput 
 ... am o lance-n spate și un șarpe mort !