miercuri, 5 decembrie 2012

03:15 a.m.

 Stau singur în balconul înghețat de noapte, 
 O altă insomnie cruntă ... nu pot să dorm 
 ... meditez la timpul ce n-a existat defapt, 
  Fum... amor după amor... vreau să dorm. 
  
 Plouă crunt, picură mărunt în beția nopții, 
 Atâția picuri de trecut mă bântuie tăcut 
 ... nu mai raționez, mă ridic spre absolut, 
 Dar decad cumplit și pierd totul între porți... 
  
 Știu că nu sunt om... decât în aparentă 
 ... sunt sătul să mă tot mint fără succes. 
 Sunt sătul să fiu ființa dominată de exces, 
 M-au otrăvit... nimic nu se pierde în esență. 
  
 Stau singur între două lumi legat de speranță 
 Într-o continuă psihoză, între moarte și viață. 
 Nu suntem de pe pământ... nici născuți în cer 
 ... suntem sămânța cerului ce se ridică în etern !



vineri, 16 noiembrie 2012

Fluctuant

 Fericirea-i în distorsiuni infinite ale lumii lor 
 ...sunt orb și nu știu nimic, știu doar că mor. 
 Viziune-ngusta...spiritul e deasupra mergător, 
 Aud peste tot rumori, suntem pierduți în viitor. 
  
 Ieșirea e intrarea, pământul pe tine te dorește 
 ... înrobit , ne iubește, ne-ngrijeste și ne crește. 
 Noi ființe fără cuget, lovim cu sete și distrugem, 
 Sperăm să fim nemuritori sau s-ajungem în eden. 
  
 Pe cei sfinți nu poți să-i minți sau să-i atingi 
 ... doar prin credința îți poți depășii condiția. 
 Remușcările ce te cuprind mustră conștiința, 
 Smerenia-i de la Dumnezeu nu poți s-o stingi. 
  
 Tristețea se transformă din depresie în căință 
 ... din căință în smerenie ce semnifică putere. 
 Încă-s orb, nu pot privii dincolo de aparentă, 
 Știu că viața-i un ansamblu de plăcere și durere. 

vineri, 12 octombrie 2012

Aprioric


 Stau singur și privesc tot ce mă-nconjoară ,
 Te așteptam de atât de mult și nu venisei.
 Te fereai mereu, ai ajuns să-mi fi străină,
 Rămas în loc, s-au scurs ani... și tu plecasei.

 Atât de mult încât pământul a murit tăcut,
 Apun eternități și toate-s de nerecunoscut.

 Am întâlni în absolut o ființă infinită ca și tine...
 Privindu-va, ea e regina vieții, iar tu regina morții
 Totu-i un gând, am rămas amarnic fără de iubire
 ... eram doar un muritor pierdut în veșnicia sorții !


marți, 3 iulie 2012

Setea răsăritului

 Soarele apune peste meleagul adormit,
 Mii de ani a vegheat păcatul și a pătimit.
 Natura stinsă, întuneric infinit de sânge,
 Gloria scufundă viața ce încet se frânge !

 Plin de viață, ești trecător și acum treci,
 Oprește sufletul, treci prin oglinda morții
 ... atingându-ți chipul realizezi că ai pierit,
 Apoi reînviat de cerul ce cu vise-ai jefuit...

 Câtă durere peste a timpului tăcere...
 Setea de nimic, în țărâna te-a adus,
 Erai om, dar te-au luat și te-au atins,
 Ai crescut trandafir sublim în carcere.

 N-ai lăsat să te cuprindă toate ispitele,
 Ușor împrăștiind otrava binelui singur.
 Tot răul ți-a trecut pragul privind în jur,
 Sublim peisaj de ultim soare plin de bine !

 N-au rezistat și-au plecat tăcuți în lumea lor
 ... unde raza nopții te-nconjoară și ești orb.
 Ghidat de rău fără să știi, devii adept sau rob,
 Trăim în lumea viciilor, în lipsa oamenilor !

duminică, 17 iunie 2012

Când ești singur

 Când ești singur, totu-i cangrenă,
 Te simți lovit zi de zi de migrenă
 ... încerci să te uiți în pat pe vecie,
 Așa-i când te uiți pe fereastra pustie...
 
 Am avut mulți prieteni, ce nimicnicie, 
 Doar la probleme știau să dea semne.
 Atât de singuri, nu ne putem sincroniza,
 Omul e doar un robot... nu era maimuța !
 
 Acum începem să dăm ușor în autism,
 Conectați doar la vise și e foarte trist.
 Am plecat de la bată și furcă la luptă,
 Acum controlul subtil mintea-ți inundă !
 
 Încep să mă desprind ușor de televizor,
 Oricum ne hrănim cu iluzii în țara viselor !
 Ne înecăm în lumea pastilelor și a viciilor,
 Uitând de fericire pe meleagul strigoilor...