sâmbătă, 11 aprilie 2015

Cer senin II

 Pianul ăsta plânge nopțile,
 seara se așterne în tăcere,
 foamea gândurilor tace
 setea universului din cale, 
 rătăcire sufletelor tale
 când nu pot să dorm râzând,
 visând la tine în furtuni,
 sorb suflul poeților nebuni
 ... mă întind în chip tăcut;
 Încep norii mei de sare,
 primăvară tăinuită-n sine,
 fină dragoste de asfințit,
 mă întorc nespus și trist
 zâmbind în balul zorilor
 ... poftim, ține-l, eu sunt,
 m-ai învins cu o privire,
 bună scumpă-mi reverie,
 te traiesc nespus si trist...
 n-am să fac vreo referire,
 dar tu ești și om și vis...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu