Veghind

 Noaptea se scurge spre-nceput,
 uit iar să-mi închid ferestrele.
 Valuri - întuneric, ne pătrund,
 privesc în gol spre chipul tău,
 acum te veselesti spre nemurire
 ... mereu, infinit de gând cărunt.
 Cu nepătimire te cuprind tăcut,
 te pierd, te-ai spulberat curând,
 te caut peste tot, încă mă înlănțui
 ... enorme vise necuprinse mor.
 Ceru-i monoton de râuri blânde,
 iar tu, uiți profund iubirea lor
 ... plăpând amor de primăvară,
 adormi ușor, chip cărunt de seară...

Stimată domnișoară

 Firesc sentiment de seară
 ... la mulți ani, dragobete.
 Îți privesc adierea-n tăcere,
 întâmplător, firesc, nespus,
 tot așa de rece-n revedere
 furi sufletele înțelepților
 și-i faci copii ai tăi săraci
 ... asemeni mie, stau tăcut,
 presar murmur din cuvânt.
 Îmi placi... nevrednic - taci,
 suflă dragoste din seri apuse
 ... tu ești regina gândurilor.
 Nespuse stări, visare oarbă,
 cum pot să-ți sorb privirea,
 noapte, scumpă primăvară...

Dorul umbrelor

 Încă n-ai văzut nimic,
 promițător din seară
 ... când m-adun tacit,
 o călimară de sfârșit.
 Doar un cuvânt nespus
 și trist, tot ce zic aici
 ... sunt fragmente lipsă
 din puțin, eminamente,
 stăm pe prag de morgă
 ... sentimente de sfârșit.
 Acut în org-acompaniat;
 trist cuvânt necunoscut,
 întemnițat trecut de viitor,
 sfârșind glasului nemuritor.
 În nespus dor al umbrelor,
 acum te-ai supus trupurilor,
 adormire veșnică gândurilor !

Plângeai

 Draga mea, stau răsunător...
 ușoare-acorduri de sfârșit,
 fiind trecut de porți închise.
 Sfârșit de trecător prin lumi,
 singura-mi stare-i de infinit
 ... cerșetor de aplauze în vise;
 mândria de șarpe-ntr-o reverie,
 deșarte buzele ce sorb veninul
 acoperit sub chinul ne-mplinit
 îmi trădează negreșit declinul
 ... cum deplin m-am degradat
 ș-acum deplâng nespus firea,
 privirea din oglindă, omenia
 ... risipitorul darurilor Tale,
 dintre fiare cea mai slabă;
 doar o zală ce s-a rupt degrab`
 ... răsăriri de gând în seară.
 Privesc în gol figuri de ceară,
 azi mă socot simplu trecător.
 amarnic dor, paradis de casă
 ... uneori cred că tot n-ajung,
 se scurge-amarnic șir de pași
 ... acum încerc să fiu puternic
 încerc să lupt, să nu mai fug...

Soare stins

 Vrei să înțelegi totul; 

 întreabă care-i scopul, 

 Nici nu știu de ce scriu, 

 simplă mână de pământ 

 ... mă spulber rătăcitor, 

 pierdut din priviri în vânt. 

 Doar o secundă-n gând, 

 efemer în absolutul grădinii; 

 nimic și tot în amestecul firii. 

 Să înțeleg ca izvor de vid 

 cum să fiu un om lucid, 

 cum să știu că sunt eu 

 pierdut în amănunte mute. 

 Fiecare clipă-i veșnicie 

 și timpul tău este învins, 

 nu-nțelegi, regulile lumii 

 ... nu vezi ce-i nimicnicie. 

 Sorb din priviri razele lunii, 

 noapte bună soare stins...