vineri, 27 februarie 2015

Veghind

 Noaptea se scurge spre-nceput,
 uit iar să-mi închid ferestrele.
 Valuri - întuneric, ne pătrund,
 privesc în gol spre chipul tău,
 acum te veselesti spre nemurire
 ... mereu, infinit de gând cărunt.
 Cu nepătimire te cuprind tăcut,
 te pierd, te-ai spulberat curând,
 te caut peste tot, încă mă înlănțui
 ... enorme vise necuprinse mor.
 Ceru-i monoton de râuri blânde,
 iar tu, uiți profund iubirea lor
 ... plăpând amor de primăvară,
 adormi ușor, chip cărunt de seară...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu