Răbdare, răbdare și iar răbdare
...cuvinte dulci rostite de părinte.
Singur stam, mi-a izbăvit sufletul,
Voi să martuirsesc, voi mântuire.
Sunt plin de păcate și-s înconjurat
... acolo-i locul dintre spini și fiare.
Am găsit când rătăceam în absolut,
Acum lumină, tot răul lumii dispare.
Doresc să dau și să primesc iertare
Și dacă dau, n-aștept răspuns deloc.
Mă simt mai bun, trăiesc fiecare stare,
Pe loc, voi doar despicarea pervertirii !
Interesanta perspectiva poeziei, imi place mult sfarsitul.
RăspundețiȘtergereNu stiu ceilalti, dar eu chiar imi doresc sa vad o lume mai buna, sunt satul sa vad ca oamenii nu au limite in a calca in picioare iertarea si bunul simt.
ȘtergereE impresionant cum in fiecare poezie fructifici acest idealism al schimbarii, al eliberarii si al mantuirii.Probabil ca daca mai multi oameni ar simti si gandi ca tine, lumea ar arata altfel.
RăspundețiȘtergereTe felicit!
Nu gandesc asa mereu, ma consider un om rau adesea. Pot sa spun ca acest tip de gandire l-am dobandit din familie si din cartile de doxologie.
Ștergere" ma consider un om rau adesea"
ȘtergereCu totii ne simtim vinovati de ceva, si chiar asa si suntem.Dar trebuie sa facem Binele din rau, pentru ca nu avem altceva din care sa-l facem