miercuri, 5 decembrie 2012

03:15 a.m.

 Stau singur în balconul înghețat de noapte, 
 O altă insomnie cruntă ... nu pot să dorm 
 ... meditez la timpul ce n-a existat defapt, 
  Fum... amor după amor... vreau să dorm. 
  
 Plouă crunt, picură mărunt în beția nopții, 
 Atâția picuri de trecut mă bântuie tăcut 
 ... nu mai raționez, mă ridic spre absolut, 
 Dar decad cumplit și pierd totul între porți... 
  
 Știu că nu sunt om... decât în aparentă 
 ... sunt sătul să mă tot mint fără succes. 
 Sunt sătul să fiu ființa dominată de exces, 
 M-au otrăvit... nimic nu se pierde în esență. 
  
 Stau singur între două lumi legat de speranță 
 Într-o continuă psihoză, între moarte și viață. 
 Nu suntem de pe pământ... nici născuți în cer 
 ... suntem sămânța cerului ce se ridică în etern !



10 comentarii:

  1. Gandurile in noapte sunt ganduri fara apel

    RăspundețiȘtergere
  2. In mare ai dreptate, gandurile in noapte au ceva aparte.

    RăspundețiȘtergere
  3. foarte, foarte profunde versurile, dimineata scoate cel mai sincer si talentat suflet la iveala se pare.
    Imi place tare mult, felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  4. N-as suporta sa traiesc un moment ca asta , in care sa ma simt atat de neputincioasa. Oamenii ca tine au nevoie de o resuscitare,e pacat sa treaca timpul asa, fara sa pretuiesti momentele importante. Nu te critic ci cred doar ca sunt prea multe complicatii aparute prea devreme.

    - R

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu sunt asa mereu. Pana la urma trebuie sa fie un echilibru in noi, rau cu bine. Eu le si pun pe foaie... apreciez ce imi zici. Multumesc !

      Ștergere
    2. Atunci arata-ne putin si din partea cealalta a echilibrului !
      - R

      Ștergere
    3. Cred ca asa voi face cat de curand.

      Ștergere