Linisti moarte

 Te cuprind ascuns în cuget,
 scriu în seri de primăvară
 ... te petrec tăcut zâmbind,
 mă-nfiori prin mute rânduri.
 Povara gândurilor te doboară
 ... sosie lumilor din stele
 om prin porți și călimară
 ... frumoasă lună cerului,
 mireasă versurilor mele,
 suflete de liniști moarte,
 astăzi nu mai știu să scriu,
 mâine te privesc departe...

Patru inimi

 Îmi văd patru fețe-n spate, 

 sunt vesel, sunt pictat acum 

 ...ochiu-mi plânge mereu,  

 iar celălalt aproape negru 

 ...uneori cuprind în aripi. 

 Din păcate înfloresc amarnic, 

 toate-s gânduri și s-au stins. 

 Lumea l-a cuprins în cerc 

 ...pixul asta sângerează trist, 

 văd că ingeru-i nemuritor. 

 Sunt un comediant în lume, 

 eu râd sfârșit în lumea lor, 

 cuvinte vitrege de început 

 ...suflete pierdut de răsărit. 

 Mai pun o mască din trecut, 

 îmbrac și costumez copilul. 

 Numai Domnul l-a salvat, 

 a întârziat nespus declinul... 

Primavară

 Tu, mare-a nesfârșitelor cărări,
 regina cuvintelor în depărtare.
 Soare cald, ochi timizi de gheață,
 mi-e dor de tine, netrăite suflet
 ... minunate om primăvăratec
 te petrec cu gânduri pătimașe.
 Ție-ți cânt din creion de cuget
 ... râd în plâns amar de ploaie,
 pleacă...nu plecă, rămâi aproape,
 copilă din furtuna-mi înțeleaptă
 ... eliberează-te d-ale tale măști.
 Privind, te cunosc... mă recunoști,
 picură-n beția nesfârșitei nopți
 ... minunat copil cu ochii triști,
 alinare a poetului sărac lipit,
 sentiment nescris de noapte
 ... te aștept, apropie-te și crești,
 noapte bună scumpă primăvară...

Ochi blânzi

 Regele scufundă-n părăsiri privirea
 ... serile nespuse de trecut mă uită.
 De la sfârșit privind spre început,
 simțirea ta mă lasă-n chip solemn,
 fericirea mea, mare de necunoscut
 ... străinul ce straniu cântă vorbelor,
 fratele celor ce nu se supun ororilor,
 sunteți martori bestiei cu ochi blânzi
 ce se frânge-asemeni trestiilor tăcute,
 trăitor lumii renăscute-n chip de sus.
 Energie-n muntele de lacrimi surde
 ... și se-nălța-n tăceri de zori absurde.
 Încă nu-ntelegeti, nu vreau să vă pierd,
 apropiați-vă de fratele vostru, creșteți,
 n-am să cânt altor vorbe de nefericire !
 Eu, cel ce scriu din urme de nimicnicie.
 sunt gol și nu-nțeleg nimic, mi-e dor...
 amorul de sfârșit al unui om nefericit
 ce nu caută un vinovat de unic prieten,
 Te-am înjunghiat de când eu nu Te merit...

Taciturn

 M-am întors din lume
 ...observ că-s alt om.
 Mă bucur că ești bine,
 enorm răcnet de iubire.
 Stelele-s iarăși mărunte;
 anii sunt minute surde,
 iar eu, biet poet în cuget,
 orator la curți de plumb,
 scriu râzând spre răsărit,
 stau plângând spre seară,
 căci am totul și nimic
 ...înving și mă doboară.
 Te tot strig și nu m-auzi,
 te surprind în scurt surâs
 rătăcind pierdut în haos.
 Acum apucă-mă de aripi
 ...să trăim nespuse lupte,
 ridicând în slăvi sfârșitul
 ...zori în nopți prea scurte,
 privesc tăcut necunoscutul...