Tu, mare-a nesfârșitelor cărări,
regina cuvintelor în depărtare.
Soare cald, ochi timizi de gheață,
mi-e dor de tine, netrăite suflet
... minunate om primăvăratec
te petrec cu gânduri pătimașe.
Ție-ți cânt din creion de cuget
... râd în plâns amar de ploaie,
pleacă...nu plecă, rămâi aproape,
copilă din furtuna-mi înțeleaptă
... eliberează-te d-ale tale măști.
Privind, te cunosc... mă recunoști,
picură-n beția nesfârșitei nopți
... minunat copil cu ochii triști,
alinare a poetului sărac lipit,
sentiment nescris de noapte
... te aștept, apropie-te și crești,
noapte bună scumpă primăvară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu