Plângeai

 Draga mea, stau răsunător...
 ușoare-acorduri de sfârșit,
 fiind trecut de porți închise.
 Sfârșit de trecător prin lumi,
 singura-mi stare-i de infinit
 ... cerșetor de aplauze în vise;
 mândria de șarpe-ntr-o reverie,
 deșarte buzele ce sorb veninul
 acoperit sub chinul ne-mplinit
 îmi trădează negreșit declinul
 ... cum deplin m-am degradat
 ș-acum deplâng nespus firea,
 privirea din oglindă, omenia
 ... risipitorul darurilor Tale,
 dintre fiare cea mai slabă;
 doar o zală ce s-a rupt degrab`
 ... răsăriri de gând în seară.
 Privesc în gol figuri de ceară,
 azi mă socot simplu trecător.
 amarnic dor, paradis de casă
 ... uneori cred că tot n-ajung,
 se scurge-amarnic șir de pași
 ... acum încerc să fiu puternic
 încerc să lupt, să nu mai fug...

Soare stins

 Vrei să înțelegi totul; 

 întreabă care-i scopul, 

 Nici nu știu de ce scriu, 

 simplă mână de pământ 

 ... mă spulber rătăcitor, 

 pierdut din priviri în vânt. 

 Doar o secundă-n gând, 

 efemer în absolutul grădinii; 

 nimic și tot în amestecul firii. 

 Să înțeleg ca izvor de vid 

 cum să fiu un om lucid, 

 cum să știu că sunt eu 

 pierdut în amănunte mute. 

 Fiecare clipă-i veșnicie 

 și timpul tău este învins, 

 nu-nțelegi, regulile lumii 

 ... nu vezi ce-i nimicnicie. 

 Sorb din priviri razele lunii, 

 noapte bună soare stins... 

Adormi

  Atârnă sentimentele
  peste gânduri șterse,
  precum tristețile amare.
  Dorul de țară se îndoaie,
  precum trestiile se pleacă.
  Soldații se aștern pe foaie,
  iar interesele-s trunchiate;
  adesea sufletele-s moarte,
  iar cei vii... pe ducă-s toate.
  Nu-s viu, sunt mort aparte,
  un tânăr joc de primăvară
  ... visez neființa dorului
  și privirea-ți fulgerătoare,
  cum oare... supus ororilor
  ... fiul eroilor, grav spus.
  Destinat erorilor, nu știu,
  poate-s începutul zorilor.
  Știu că nu-nțelegi nimic,
  zadarnic sentiment uman;
  acum pleacă rece și goală
   ... adormi iubire imorală ! 

Seri de iarnă

  Ne vedem în câteva momente
  ...e cartieru-n care-s nou-venit.
  Descărcă-ți armele în suflete
  privindu-ți gândurile, te văd,
  tu plângi sfârșită - căzi tăcută.
  Nesfârșită-ntr-un surâs cărunt,
  nimic nu e pierdut, ai speranță;
  mă pierd rugându-mă spre cer,
  iar ochii tăi, nesfârșit de gheață
  ... îmi fulgeră speranța timpului.
  Acord trist - primavară gândului,
  neființa plânsului, izvor de vară...
  tu îmi furi priviri ce mă doboară,
  spiritu-mi inconștient ce zboară
  ... îl ridici nespus în seri de iarnă.

Suflete

Probabil tu rămâi de gheață, 
eu, sunt doar poetul ăla slab, 
eu, te privesc nespus și drag 
cu fiecare-ți clipă adormită 
... oi fi nebun, dar te atrag
nespus cu dor amar de-o zi.
Îndrăznesc să-ți fur privirea
... asemeni frumuseții lunii,
te-oi răpi, în paradis, lumii.
Sunt trecători și toți prezenți
...eu sunt muritor, dar nu ca ei;
te-am răpit în taină nemuririi.
Privirea-ți tainică spre răsărit
...mă trezesc pe malul celălalt,
uit, ce vis, tu pleci, m-ai obosit...