marți, 10 decembrie 2013

Necunoașterea

 Un bătrân pierdut în lume, cu haina roasă-n coate 
 ... mai frumos și bun decât mulți ce-și țin o parte. 
 Un moș gârbov - blând, respins de societate 
 cu un suflet frumos și bun, mai bine nu se poate. 
 Și-s împăcat căci am văzut mântuirea pe Pământ, 
 un om fără de nimic a dat mai mult ca un bogat. 
 El, doar un spirit nobil... înzestrat cu ce n-ai tu; 
 Eu, tu, noi... am putea mereu să spunem nu, 
 vrednică mântuire-n privirea-i blândă ce suspină. 
 El prin bunătate are-n mâna dreaptă o lume ce-l alină, 
 milostiv fi Doamne cu acest suflet dintre noi, 
 ajută-l, iartă-l, Dumnezeule, scăpa-l de nevoi... 

2 comentarii:

  1. Fie ai creat omul ideal, utopic, nu ştii cine este când nimeni nu priveşte, fie este artă şi e frumos...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Povestea poeziei... un om batran m-a inspirat prin desavarsirea sa, el a dat tot ce avea ( foarte putin, dar a dat putinul ), iar un bogat nu da nimic din foarte mult, si daca ar fi sa ia exemplul omului pe care l-am vazut ar trebui sa dea totul sa-l egaleze, asta inseamna despatimirea firii materiale. M-a impresionat profund... ma bucur ca-ti place, iti multumesc !

      Ștergere