Cer senin

 Privirile se spintecă sărace,
 așijderi gândurile-mi mute;
 sunt sărac lipit și-i tot firesc.
 Rătăcit de sufletul tău sur
 ...căutând printre mormane,
 privind adânc cu disperare.
 Un singur fir, un singur drum,
 văd iar peste fundătura cruntă;
 a ta privire-n moarte se avântă.
 Dacă-ai ști, aruncă-te și stai
 ...ai tăi ochi sublimi prin văi,
 asemeni cerului senin de mai,
 iar ne afundăm în întuneric.
 Răsărim același eu nevrednic
 ...doi străini pierduți în timp.
 Cer din cer, de la Cel Cucernic,
 cerșetor de vise stinse-n mine;
 aceeași... la ceas de seară vine.
 Întins de seară gândurilor mele,
 noapte bună cer senin de stele.

Insomnii

 Insomniile încep să lase urme, 

 încerc să mă trezesc din lume; 

 își urmează neființa umbrelor. 

 Somn amar, paturi de coșmar 

 ...dorm de patru zile șapte ore. 

 Nu cred că sunt pentru soare, 

 viu un ceas pe zi și nici atât, 

 sorb bezna ce tocmai a trecut. 

 Înfășor noaptea-n fiecare stare, 

 ațipesc, cred că visez, univers; 

 discuție-n miezul fiecărui vers. 

 În toiul razelor văd că-i altă zi, 

 tu, spune-mi, cine crezi că ești... ? 

Dualitatea

 Între dorință - neființă,
 lupta zilnică în neputință;
 Tu știai ce-i puterea,
 purtarea calmă de a rezista
 în fața tuturor, tre să stai
 poartă spirituală-n comuniune,
 în uniune, transă inconștientă
 ... în prezența simțurilor,
 spiritual, e puterea morților.
 Procreat de om, aprins de cer,
 apăsând din greu pe suflet
 ... tronul tău uman a ruginit,
 iar eu mă degradez la infinit;
 Tot ce-ți imaginezi nu există,
 tot ce percepi e o iluzie cruntă,
 doar ce simți inundă spiritual.
 Transcezi tot spre imortal,
 din ocean, spre un banal;
 Te-ai înecat în tot ce faci.
 Nevoința te înaltă
 ... totul din nimic,
 paradoxul enigmatic,
 intensitatea suflului
 ... nemurirea sufletului...
 

Setea apusului

 Cum am ajuns eu om,
 cum am ajuns să fiu
 ... mi-am dorit să fiu;
 Nivelu-n care totu-i șters,
 esența gândurilor mele,
 realitatea mă absoarbe.
 Imagini ce-nrobesc
 ...privesc și nu-nțeleg.
 Mă sting și vreau să plec
 să mă ascund în infinit
 și am să văd cum mă resimt.
 Om - nimic, fără identitate,
 fără moarte, fără viață-n vid.
 Din răutatea mea, am lipsă Ta,
 îmbrățișez trupuri fără suflet;
 Însetat de viață, dar eu fără Tine
 sunt mort și n-am speranță.
 Eu, tâlhar de gânduri,
 în lumea Ta, învăț mila,
 în lumea Ta, îți cer mila.
 Lucrezi prin oameni...
 eu...netrebnic - îndoielnic.
 Decembrie, apus târziu
 ... am uitat cine ești omule,
 unde ești, tu, clipă - altădată ?

Scaunul electric

Lume stinsă, împânzită de războaie,

 Armată de păcate, luptând vremelnic.

 Mă simt trist când văd atâtea drame

 ... copii plâng de realitate-ntre gunoaie !

 Război subliminal, suntem în prima linie,

 Am nevoie de răbdare și puțină energie

 ... amfetamine, cristal, sclipire și tăcere;

 Însetați de simț, sunt doar clipe efemere.

 Acum am insomnii și tresăriri cumplite,

 Lirică acidă, mă cuprinde și mă-nghite

 ... legile fizicii sunt modice - haotice,

 Conducând lumea bestiilor psihotice...