Fericirea-i în distorsiuni infinite ale lumii lor
...sunt orb și nu știu nimic, știu doar că mor.
Viziune-ngusta...spiritul e deasupra mergător,
Aud peste tot rumori, suntem pierduți în viitor.
Ieșirea e intrarea, pământul pe tine te dorește
... înrobit , ne iubește, ne-ngrijeste și ne crește.
Noi ființe fără cuget, lovim cu sete și distrugem,
Sperăm să fim nemuritori sau s-ajungem în eden.
Pe cei sfinți nu poți să-i minți sau să-i atingi
... doar prin credința îți poți depășii condiția.
Remușcările ce te cuprind mustră conștiința,
Smerenia-i de la Dumnezeu nu poți s-o stingi.
Tristețea se transformă din depresie în căință
... din căință în smerenie ce semnifică putere.
Încă-s orb, nu pot privii dincolo de aparentă,
Știu că viața-i un ansamblu de plăcere și durere.
