Aprioric

 Stau singur și privesc tot ce mă-nconjoară ,
 Te așteptam de atât de mult și nu venisei.
 Te fereai mereu, ai ajuns să-mi fi străină,
 Rămas în loc, s-au scurs ani... și tu plecasei.

 Atât de mult încât pământul a murit tăcut,
 Apun eternități și toate-s de nerecunoscut.

 Am întâlni în absolut o ființă infinită ca și tine...
 Privindu-va, ea e regina vieții, iar tu regina morții
 Totu-i un gând, am rămas amarnic fără de iubire
 ... eram doar un muritor pierdut în veșnicia sorții !

Setea răsăritului

 Soarele apune peste meleagul adormit,
 Mii de ani a vegheat păcatul și a pătimit.
 Natura stinsă, întuneric infinit de sânge,
 Gloria scufundă viața ce încet se frânge !

 Plin de viață, ești trecător și acum treci,
 Oprește sufletul, treci prin oglinda morții
 ... atingându-ți chipul realizezi că ai pierit,
 Apoi reînviat de cerul ce cu vise-ai jefuit...

 Câtă durere peste a timpului tăcere...
 Setea de nimic, în țărâna te-a adus,
 Erai om, dar te-au luat și te-au atins,
 Ai crescut trandafir sublim în carcere.

 N-ai lăsat să te cuprindă toate ispitele,
 Ușor împrăștiind otrava binelui singur.
 Tot răul ți-a trecut pragul privind în jur,
 Sublim peisaj de ultim soare plin de bine !

 N-au rezistat și-au plecat tăcuți în lumea lor
 ... unde raza nopții te-nconjoară și ești orb.
 Ghidat de rău fără să știi, devii adept sau rob,
 Trăim în lumea viciilor, în lipsa oamenilor !

Când ești singur

 Când ești singur, totu-i cangrenă,
 Te simți lovit zi de zi de migrenă
 ... încerci să te uiți în pat pe vecie,
 Așa-i când te uiți pe fereastra pustie...
 
 Am avut mulți prieteni, ce nimicnicie, 
 Doar la probleme știau să dea semne.
 Atât de singuri, nu ne putem sincroniza,
 Omul e doar un robot... nu era maimuța !
 
 Acum începem să dăm ușor în autism,
 Conectați doar la vise și e foarte trist.
 Am plecat de la bată și furcă la luptă,
 Acum controlul subtil mintea-ți inundă !
 
 Încep să mă desprind ușor de televizor,
 Oricum ne hrănim cu iluzii în țara viselor !
 Ne înecăm în lumea pastilelor și a viciilor,
 Uitând de fericire pe meleagul strigoilor...