Atârnă sentimentele
peste gânduri șterse,
precum tristețile amare.
Dorul de țară se îndoaie,
precum trestiile se pleacă.
Soldații se aștern pe foaie,
iar interesele-s trunchiate;
adesea sufletele-s moarte,
iar cei vii... pe ducă-s toate.
Nu-s viu, sunt mort aparte,
un tânăr joc de primăvară
... visez neființa dorului
și privirea-ți fulgerătoare,
cum oare... supus ororilor
... fiul eroilor, grav spus.
Destinat erorilor, nu știu,
poate-s începutul zorilor.
Știu că nu-nțelegi nimic,
zadarnic sentiment uman;
acum pleacă rece și goală
... adormi iubire imorală !
"O babă murdară pe picioare, care stă în fața icoanei Maicii Domnului în biserică, față de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare așa, dihor." ( Petre Țuțea )
joi, 12 februarie 2015
luni, 9 februarie 2015
Seri de iarnă
Ne vedem în câteva momente
...e cartieru-n care-s nou-venit.
Descărcă-ți armele în suflete
privindu-ți gândurile, te văd,
tu plângi sfârșită - căzi tăcută.
Nesfârșită-ntr-un surâs cărunt,
nimic nu e pierdut, ai speranță;
mă pierd rugându-mă spre cer,
iar ochii tăi, nesfârșit de gheață
... îmi fulgeră speranța timpului.
Acord trist - primavară gândului,
neființa plânsului, izvor de vară...
tu îmi furi priviri ce mă doboară,
spiritu-mi inconștient ce zboară
... îl ridici nespus în seri de iarnă.
...e cartieru-n care-s nou-venit.
Descărcă-ți armele în suflete
privindu-ți gândurile, te văd,
tu plângi sfârșită - căzi tăcută.
Nesfârșită-ntr-un surâs cărunt,
nimic nu e pierdut, ai speranță;
mă pierd rugându-mă spre cer,
iar ochii tăi, nesfârșit de gheață
... îmi fulgeră speranța timpului.
Acord trist - primavară gândului,
neființa plânsului, izvor de vară...
tu îmi furi priviri ce mă doboară,
spiritu-mi inconștient ce zboară
... îl ridici nespus în seri de iarnă.
luni, 2 februarie 2015
Suflete
Probabil tu rămâi de gheață,
eu, sunt doar poetul ăla slab,
eu, te privesc nespus și drag
cu fiecare-ți clipă adormită
... oi fi nebun, dar te atrag
nespus cu dor amar de-o zi.
Îndrăznesc să-ți fur privirea
... asemeni frumuseții lunii,
te-oi răpi, în paradis, lumii.
Sunt trecători și toți prezenți
...eu sunt muritor, dar nu ca ei;
te-am răpit în taină nemuririi.
Privirea-ți tainică spre răsărit
...mă trezesc pe malul celălalt,
uit, ce vis, tu pleci, m-ai obosit...
eu, sunt doar poetul ăla slab,
eu, te privesc nespus și drag
cu fiecare-ți clipă adormită
... oi fi nebun, dar te atrag
nespus cu dor amar de-o zi.
Îndrăznesc să-ți fur privirea
... asemeni frumuseții lunii,
te-oi răpi, în paradis, lumii.
Sunt trecători și toți prezenți
...eu sunt muritor, dar nu ca ei;
te-am răpit în taină nemuririi.
Privirea-ți tainică spre răsărit
...mă trezesc pe malul celălalt,
uit, ce vis, tu pleci, m-ai obosit...
miercuri, 28 ianuarie 2015
Cer senin
Privirile se spintecă sărace,
așijderi gândurile-mi mute;
sunt sărac lipit și-i tot firesc.
Rătăcit de sufletul tău sur
...căutând printre mormane,
privind adânc cu disperare.
Un singur fir, un singur drum,
văd iar peste fundătura cruntă;
a ta privire-n moarte se avântă.
Dacă-ai ști, aruncă-te și stai
...ai tăi ochi sublimi prin văi,
asemeni cerului senin de mai,
iar ne afundăm în întuneric.
Răsărim același eu nevrednic
...doi străini pierduți în timp.
Cer din cer, de la Cel Cucernic,
cerșetor de vise stinse-n mine;
aceeași... la ceas de seară vine.
Întins de seară gândurilor mele,
noapte bună cer senin de stele.
așijderi gândurile-mi mute;
sunt sărac lipit și-i tot firesc.
Rătăcit de sufletul tău sur
...căutând printre mormane,
privind adânc cu disperare.
Un singur fir, un singur drum,
văd iar peste fundătura cruntă;
a ta privire-n moarte se avântă.
Dacă-ai ști, aruncă-te și stai
...ai tăi ochi sublimi prin văi,
asemeni cerului senin de mai,
iar ne afundăm în întuneric.
Răsărim același eu nevrednic
...doi străini pierduți în timp.
Cer din cer, de la Cel Cucernic,
cerșetor de vise stinse-n mine;
aceeași... la ceas de seară vine.
Întins de seară gândurilor mele,
noapte bună cer senin de stele.
joi, 22 ianuarie 2015
Insomnii
Insomniile încep să lase urme,
încerc să mă trezesc din lume;
își urmează neființa umbrelor.
Somn amar, paturi de coșmar
...dorm de patru zile șapte ore.
Nu cred că sunt pentru soare,
viu un ceas pe zi și nici atât,
sorb bezna ce tocmai a trecut.
Înfășor noaptea-n fiecare stare,
ațipesc, cred că visez, univers;
discuție-n miezul fiecărui vers.
În toiul razelor văd că-i altă zi,
tu, spune-mi, cine crezi că ești... ?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)