Lagărul de concentrare

  A început prima gazare în masă pe Pământ,
  ... văd șapte miliarde din suflete zăcând.
  M-am trezit să lupt în pustie cu viitorul...
  prezentul, trecutul, uite cum cade muritorul,
  se sparge monitorul de la bază de date,
  în care ne țin ăștia ca pe niște vite semnate.
  Noi ca nație, am dat cu subsemnatul d-atâtea ori
  pentru diverse orori pe care le fac ei la televizor,
  deja timpul nu se mai simte... murim constant.
  Halucinând printre cuvinte, ne prăbușim inopinant,
  trage, ia-mi corpul și du-l în cimitirul viselor
  și sufletul du-l în casă Domnului, în mână Sfinților,
  vreau să adorm în zori și să mă pierd printre culori,
  lipsa pastelului, mă face depresiv și compulsiv.
  Mă întreb câtă otravă și cât suntem de insecte...
  drame... își vor vinde sufletul din două cuvinte.
  Ne facem avortul spiritului zilnic... simți cum se desprinde ?
  Da, tu, cel ce râzi după masca ta, defapt te vinzi demonilor,
  în lipsă valorilor s-a sentimentelor, căzi pradă monștrilor.
  Banii-s cea mai groasă formă de prostie a oamenilor,
  pentru ei toți își sacrifică simțirea și mor în sclavie,
  lucrați pentru rație, mai ceva că sclavii pe plantație !

Credința cea adevărată

   Direct în prima linie, stam mort în sanatoriu,

  macinator de suflete tiranic... lume timpurie.
  E târziu... războiul nevăzut aproape m-a răpus
  ... mâncarea-i stricată, suntem otrăviți nespus.
  E singura noastră dare de seamă spre veșnicie
  ... cu greu, dar să te ridici și să fi tu întru Iisus !
  Căci totul este intangibil fără al nost Dumnezeu
  și anost mai este omul, iar rău-i lipsa Domnului !
  Însetat de libertate, ești închis în aer liber
  și libertatea asta, doar să ști s-o iei acum
  în libertatea morții, văd păgân peste păgân,
  iar cei blânzi se bucură-n etern de fericire,
  Asta-i singura rază de lumină-n bezna orbitoare,
  prea mulți sunt animale mici, doar bestii trecătoare.
  Treziți-vă ... eu am găsit lumina cea adevărată,
  voi, deschideți ochii și dincolo de poate se arată  !

Homeopatie

 Ăștia deja și-au întrecut limita nesimțirii,
 În goana după avere-s sclavii pervertirii
 ...ei vor libertate și-mpătimiri în sodomie,
 Lovind în creație, vor certificate de adopție.
 Peste sufletul meu prefac destine-n tragedii,
 Fii liber, fii "bi", la sfârșit nu știi ce vrei să fii.
 
 Cei de la conducere-s homodinamici sau homosexuali ?
 În pofida neamului creștinesc, ei distrug pe cei normali !
 ... copiii tăi ar trebui să crească asemeni florilor cerești,
 Nu sufocați morbid de indivizi suferind, labili - ostentativi.
 Re-nviem Sodoma și Gomora, văd blestem peste ținuturi
 ... conducătorilor, ne paște o pedeapsă de largi anverguri !
 
 E momentul schimbării, România nu mai trage la plic,
 România nu acceptă căsătoriile acelora de același tip
 ... România-i leagănul civilizației europene, ajunsă nimic.
 Acasă sunt părinții, parte femeiască și parte bărbătească,
 Protejați valorile morale, în prezența lor n-o să vă robească ! 

Nu m-am putut abtine cand am vazut imaginea asta. Prea multa dreptate, rosu pe alb.

Capăt de linie

 Atâtea semne sunt în jur și mă cutremură,
 Aruncați mitralierele, lepădați-vă de avere;
 Ai să-ți cumperi nemurirea sau viața viitoare?
 Ajungi bătrân și vezi că viața-i doar o cotitură
 La care-ți revezi, fiecare zâmbet, fiecare lovitură,
 Fiecare pas, ai să mănânci tot ce-ai omorât...
 Ai să te sufoci și-ai să-ți înghiți gloanțele tăcut.
 Ai să vezi și tu ce-i ăla strigăt mut, avortat de pământ,
 Când te-ai lepădat de bunătate și te-ai unit în instinct.
 Eu mă lepăd de tine satano și mă unesc cu Tine Iisuse,
 Hristoase, miluiește-ne pe noi păcătoșii, mai presus de toate
 Îmi doresc minte pentru frații mei și sentimente extaziante,
 Aruncă televizorul, vei deveni din nemernic în curând angelic.
 Vei fi fericit să-ți vezi copilul crescând armonios și nu isteric,
 Decât pe drumul tău coleric, mai bine un creștin puternic
 ... noapte bună letargie, adio ispită, am plecat din rătăciri,
 Bună dimineață iubire, iartati-mă oameni buni, va doresc fericiri ! 

Niciun supraviețuitor

 Oameni, nu știu exact de unde să-ncep
 Am îndurat, aproape depășesc acest concept
 De ce-mi înjunghiați sufletul uman ?
 Când a fost al tău l-ai zdrobit... 
 Umilit de timp, acesta s-a-nchegat la nesfârșit
 Am îndurat destul, cum pot fi normal ?
 Cum să nu-mi distrug spiritul ?
 Aș dori să-mi pun retoric întrebările...  
 Să-mi explic mirările... să nu văd ororile...  
 Adevăru-i că nu mai vreau nimic
 Am mințit, pentru că mințiți din nimic.