Noaptea se scurge spre-nceput,
uit iar să-mi închid ferestrele.
Valuri - întuneric, ne pătrund,
privesc în gol spre chipul tău,
acum te veselesti spre nemurire
... mereu, infinit de gând cărunt.
Cu nepătimire te cuprind tăcut,
te pierd, te-ai spulberat curând,
te caut peste tot, încă mă înlănțui
... enorme vise necuprinse mor.
Ceru-i monoton de râuri blânde,
iar tu, uiți profund iubirea lor
... plăpând amor de primăvară,
adormi ușor, chip cărunt de seară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu