Oameni, nu știu exact de unde să-ncep
Am îndurat, aproape depășesc acest concept
De ce-mi înjunghiați sufletul uman ?
Când a fost al tău l-ai zdrobit...
Umilit de timp, acesta s-a-nchegat la nesfârșit
Am îndurat destul, cum pot fi normal ?
Cum să nu-mi distrug spiritul ?
Aș dori să-mi pun retoric întrebările...
Să-mi explic mirările... să nu văd ororile...
Adevăru-i că nu mai vreau nimic
Am mințit, pentru că mințiți din nimic.
Am îndurat, aproape depășesc acest concept
De ce-mi înjunghiați sufletul uman ?
Când a fost al tău l-ai zdrobit...
Umilit de timp, acesta s-a-nchegat la nesfârșit
Am îndurat destul, cum pot fi normal ?
Cum să nu-mi distrug spiritul ?
Aș dori să-mi pun retoric întrebările...
Să-mi explic mirările... să nu văd ororile...
Adevăru-i că nu mai vreau nimic
Am mințit, pentru că mințiți din nimic.
imi era dor sa te citesc >:D<
RăspundețiȘtergereMa bucur ca-ti place :D !
Ștergerede-ai știi ce rău îmi pare ... :-<
RăspundețiȘtergereNu ai de ce ! Tu esti o figura !
ȘtergereMințim, credem că dacă ne mințim suntem sinceri!
RăspundețiȘtergereNatura umana, tinde spre perfectiune, dar uita ca insasi perfectiunea e un defect, pentru ca nimeni nu poate tinde spre perfectiune fara sa se minta sau sa-i minta pe altii !
Ștergere