Încep un drum de labirint
... am un instinct absent.
Respir frecvența asta moartă
... în unda infinitului diform,
conform celor cu viziune vastă
prin care varsă otravă-n om.
Acum ne ridică sus în pom,
viziunea stă închisă-n fum.
Încep să privesc dincolo de zid
... zic și mă mint depășit de vid.
Mă agăț de Divin spre inefabil,
plec din cercul de stări negre;
ecoul gândurilor îngrozitoare.
În păcatul morții-s incapabil,
urc în corabia Ta, ține-mă,
las arma în abis, iertați-mă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu