Vrei să înțelegi totul;
întreabă care-i scopul,
Nici nu știu de ce scriu,
simplă mână de pământ
... mă spulber rătăcitor,
pierdut din priviri în vânt.
Doar o secundă-n gând,
efemer în absolutul grădinii;
nimic și tot în amestecul firii.
Să înțeleg ca izvor de vid
cum să fiu un om lucid,
cum să știu că sunt eu
pierdut în amănunte mute.
Fiecare clipă-i veșnicie
și timpul tău este învins,
nu-nțelegi, regulile lumii
... nu vezi ce-i nimicnicie.
Sorb din priviri razele lunii,
noapte bună soare stins...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu