Dorul umbrelor

 Încă n-ai văzut nimic,
 promițător din seară
 ... când m-adun tacit,
 o călimară de sfârșit.
 Doar un cuvânt nespus
 și trist, tot ce zic aici
 ... sunt fragmente lipsă
 din puțin, eminamente,
 stăm pe prag de morgă
 ... sentimente de sfârșit.
 Acut în org-acompaniat;
 trist cuvânt necunoscut,
 întemnițat trecut de viitor,
 sfârșind glasului nemuritor.
 În nespus dor al umbrelor,
 acum te-ai supus trupurilor,
 adormire veșnică gândurilor !