Urme de iubire

 Privind oglinda, deja văd fire albe 

 ... simțind cum vina mă absoarbe; 

 Sunt nebun și nu-i vreun joc de șah, 

 căci pân-acum eram de mult în mat. 

 Mai des zăcând la pat... mai prost, 

 mai ajutat de Dumnezeu și prea iertat; 

 prea disperat... mult prea binecuvintat 

 ... sunt doar un om lovit și depravat. 

 Un disperat de libertate... simplu muritor, 

 neroditor și putred doar un defect înrobitor 

 ... eu nu sunt om ci doar o-nchipuire, 

 căci n-ai văzut mort cu clipe de vorbire. 

 Astea-s simple exprimări din urme de iubire.

Veșnica odihnă

Ai murit... și n-am ce-ți face,

îți voi odihna veșnică, pace.

Natura nu plânge... e moartă,

totul se frânge, totul se pleacă;

Toți se înțeapă, toți se îneacă

... o umbră palidă te conduce.

O urmă de lumină cade-n cruce,

moartea-i de o frumusețe stranie,

iar tu ai fost ce nimeni nu mai e.

Te-ai metamorfozat și ai plecat,

tot ce-a fost e-ntr-un mormânt.

Eu, trecător prin viață și pământ

... voi să primești veșnica odihnă,

suflet cu aripi, uite cum zboară !

Suflet mut

 Suflete al meu, cum pot să te rănesc ? 

 N-am putere să te leg de pământesc 

 ... să te-nrobesc, să-nebunesc pervers. 

 Vreau să iubești, să mă cunoști, să vezi 

 cum vei putea să te apropii suflete al meu, 

 când eu sunt doar o formă dintr-un eu. 

 Spiritu-mi privește nemurirea din iubire 

 ... iar eu încep să mă sting în plină rătăcire. 

 Adorm nefiresc, dar încep să nu mai țin, 

 încep să văd că m-am ofilit anost în timp. 

 Anotimp de iarna... sângerez în ghimpi, 

 doar un muritor fragil lovit și-ndrăgostit. 

 Mi-e somn, nu pot s-adorm lipsit de pace, 

 pecetea pusă de păcate m-a lovit în spate 

 ... și nu știu dacă-s viu sau sunt pe moarte, 

 Am văzut atâtea și sunt gata mai departe... !

Trăiesc

 Zâmbesc trăind înapoi în viitor, 

 mă hrănesc din lumina stelelor. 

 Primesc energetic suflul tuturor 

 ... realizez că eu sunt nemuritor. 

 Ș-am să mor conform cu lumea, 

 ș-am să veghez stând cu luna; 

 Soarele mi-e fratele cel sufletesc 

 ... iar Domnul Tatăl cel ceresc. 

 Nimic nu mă oprește să iubesc, 

 eu cât iubesc... trăiesc - firesc ! 

  

Omul

 Eu vreau să devin un om simplu 

 ... eu sunt îndrăgostit de ceruri. 

 Iubesc pe Dumnezeu de-a pururi, 

 încerc să nu distrug tot timpul. 

 Mai am o șansă, privind pierdut 

 ... stam rătăcind spre răsărit; 

 Vizitatorul veșnic pe Pământ, 

 muritorul vrednic de pământ... 

 Mi-e sete de o nouă conștiință 

 ... cunoștință despre neființă. 

 Aparent e primitivă și-nvechită, 

 în esență-i pregătită și te strigă; 

 Mulțumesc Doamne pentru clipă, 

 am șansa să vorbesc și să iubesc !