vineri, 1 martie 2013

Verculum

 Natura varsă inc-o lacrimă-n surdină,
 Ultimul strop mărunt și iarna se-nclină;
 Atunci când m-am născut, cântat mi-ai,
 A 19-a viață când te văd aici mă-ncanti !

 Plouă mărunt cu fericire peste tinerețe,
 Stam iernile și priveam spre bătrânețe...
 Ai venit, tu, primăvară, mă hrănești ușor,
 Adu-mi energia stelelor și tăria munților !

 Inc-o urmă de amarnic dor s-a risipit,
 Acu-i o altă clipă de amor ce ne-a unit
 ... și scriu atât de fin prin energia razelor,
 Mă simt atât de plin d-un viitor nemuritor !

6 comentarii:

  1. ” Mă simt atât de plin d-un viitor nemuritor ! ” - o să fiu mireasa ta și dincolo de viață , ții minte ? :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Ca o vesnica pedeapsa a placerii, primavara trage-n noi cu mugurii Invierii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frumos spus, chiar mi-ar place sa vad o poezie scrisa de tine !

      Ștergere
  3. Astept de mult un strop de soare,
    Sa dea iar vietzii mele o vie culoare,
    Ca doare sa ramai atata timp in noapte,
    Printre vise pierdute printre miile de soapte.

    Si simtze-am ca e departe primavara calda,
    Ce inima in zambetul ei imi scalda,
    Dar e aici venita de undeva departe,
    Parca din a sufletului carte.

    Multzumesc pentru sfat o sa incerc sa-l folosesc,desi e destul de greu neavand de aface cu limba romana de ceva vreme.Sunt in Germania si nu mai scriu in limba romana,doar pe blog.In fine nu am nici un fel de scuza.Multzumesc inca o data.
    Bafta!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Era un sfat, nu stiam cum sta situatia cu germania si nu era o critica, ideea e ca mi-a placut poezia si clar ar putea suna cat mai aproape de perfect. Pana la urma se zice ca un artist ce foloseste cuvintele, scrie in limba materna.

      Ștergere