Adevărul omenirii

 Nu suntem diferiți prin cuget și cuvinte de animale 

 ... până mor, toți se identifică în caracterele brutale. 

 Bestii umane îmbrățișând instinctul, reneagă credința, 

 Răul inhiba voința, lovind în suflet, furându-ți căința. 

  

 Suntem diferiți de animale prin răutate și pervertire, 

 N-avem scuze, nu merit să judec, dar te pot sfătui. 

 Nu tăgăduiesc faptul că-s o bestie dusă de fericire, 

 Păcătos... niciodată nu am negat existența Divinității. 

  

 Poate-s o bucată din infinit și-s încă la-nceputuri, 

 Poate-s doar un spirit în corpul încercat de trucuri. 

 Nu-nțeleg de ce vor să ne fure spiritul și sufletul 

 ... nu există jocul în care omul este... Dumnezeul ! 

  

 Dar ne-am îmbolnăvit de paranoie cugetul de secole, 

 Mamele s-au rătăcit de la natură și-și distrug odraslele. 

 Oameni triști în circul barbar dictat de îngeri decăzuți... 

 Mass-media, falși profeți, filozofi... sunt profesorii corupți 

  

 Conduși la masa aparent rotundă de cei ce te omoară, 

 Urâțenia lor te-ar putea ucide... d-asta stau în umbră. 

 Dumnezeu e mare... cei ce vor suferii se vor mântui, 

 Propria jertfă-ntru Hristos va cântării în ziua judecății !