Ieri, m-am trezit la dezintoxicare,
Plin de sechele pe paturi murdare
... m-am privit în oglinda cea mare,
Eram umbra celui închis în teroare !
...atât de palid, ca o floare ofilită,
În prag de toamnă adorm visând.
Gândirea se oprește..., e înlocuită,
Mi-am uitat sufletul în primul rând.
Timpul s-a oprit, spectacolu-i gata,
Spitalul a încremenit, totu-i pierdut
... eram doar un copil, ce s-a pierdut,
O altă rază de speranță ce e spartă !
Plin de sechele pe paturi murdare
... m-am privit în oglinda cea mare,
Eram umbra celui închis în teroare !
...atât de palid, ca o floare ofilită,
În prag de toamnă adorm visând.
Gândirea se oprește..., e înlocuită,
Mi-am uitat sufletul în primul rând.
Timpul s-a oprit, spectacolu-i gata,
Spitalul a încremenit, totu-i pierdut
... eram doar un copil, ce s-a pierdut,
O altă rază de speranță ce e spartă !
Lumea asta, teatru de ratacire,orgolii si de aparente este plina de nefericiti care doar vorbesc despre fericire:spitalele pline,azilele pline...Nimic altceva plin.
RăspundețiȘtergereVersurile tale ma coplesesc de fiecare data prin idealismul lor filosofic, prin radicalismul trairilor si printr-o pasiune aproape frenetica.
Atunci cand voi vedea bisericile pline, familiile unite si egalitate intre semeni, atunci ma voi opri din scris. Poate nu sunt Eminescu, dar n-am sa tac toata viata mea.
Ștergere... eram doar un copil, ce s-a pierdut,
RăspundețiȘtergereO altă rază de speranță ce e spartă !
totusi e bine ca e doar o raza, si nu tot soarele... nu?
Sa fiu putin impotriva concluziei tale, prin "alta" e posibil sa fi exprimat faptul ca si alte raze de speranta s-au frant. Si sa fiu de acord cu tine, cred in speranta din moment ce nu a disparut tot soarele.
ȘtergereMa bucur ca vezi partea buna, chiar sunt incantat !