Stau singur în balconul înghețat de noapte,
O altă insomnie cruntă ... nu pot să dorm
... meditez la timpul ce n-a existat defapt,
Fum... amor după amor... vreau să dorm.
Plouă crunt, picură mărunt în beția nopții,
Atâția picuri de trecut mă bântuie tăcut
... nu mai raționez, mă ridic spre absolut,
Dar decad cumplit și pierd totul între porți...
Știu că nu sunt om... decât în aparentă
... sunt sătul să mă tot mint fără succes.
Sunt sătul să fiu ființa dominată de exces,
M-au otrăvit... nimic nu se pierde în esență.
Stau singur între două lumi legat de speranță
Într-o continuă psihoză, între moarte și viață.
Nu suntem de pe pământ... nici născuți în cer
... suntem sămânța cerului ce se ridică în etern !
Gandurile in noapte sunt ganduri fara apel
RăspundețiȘtergereIn mare ai dreptate, gandurile in noapte au ceva aparte.
RăspundețiȘtergerede cand nu te-am mai citit... :x
RăspundețiȘtergereTi-e dor a ? :>
Ștergerefoarte, foarte profunde versurile, dimineata scoate cel mai sincer si talentat suflet la iveala se pare.
RăspundețiȘtergereImi place tare mult, felicitari!
Ma bucur ca va place. Sarbatori fericite ! La multi ani !
ȘtergereN-as suporta sa traiesc un moment ca asta , in care sa ma simt atat de neputincioasa. Oamenii ca tine au nevoie de o resuscitare,e pacat sa treaca timpul asa, fara sa pretuiesti momentele importante. Nu te critic ci cred doar ca sunt prea multe complicatii aparute prea devreme.
RăspundețiȘtergere- R
Eu nu sunt asa mereu. Pana la urma trebuie sa fie un echilibru in noi, rau cu bine. Eu le si pun pe foaie... apreciez ce imi zici. Multumesc !
ȘtergereAtunci arata-ne putin si din partea cealalta a echilibrului !
Ștergere- R
Cred ca asa voi face cat de curand.
Ștergere