Ochi blânzi

 Regele scufundă-n părăsiri privirea
 ... serile nespuse de trecut mă uită.
 De la sfârșit privind spre început,
 simțirea ta mă lasă-n chip solemn,
 fericirea mea, mare de necunoscut
 ... străinul ce straniu cântă vorbelor,
 fratele celor ce nu se supun ororilor,
 sunteți martori bestiei cu ochi blânzi
 ce se frânge-asemeni trestiilor tăcute,
 trăitor lumii renăscute-n chip de sus.
 Energie-n muntele de lacrimi surde
 ... și se-nălța-n tăceri de zori absurde.
 Încă nu-ntelegeti, nu vreau să vă pierd,
 apropiați-vă de fratele vostru, creșteți,
 n-am să cânt altor vorbe de nefericire !
 Eu, cel ce scriu din urme de nimicnicie.
 sunt gol și nu-nțeleg nimic, mi-e dor...
 amorul de sfârșit al unui om nefericit
 ce nu caută un vinovat de unic prieten,
 Te-am înjunghiat de când eu nu Te merit...