Setea apusului

 Cum am ajuns eu om,
 cum am ajuns să fiu
 ... mi-am dorit să fiu;
 Nivelu-n care totu-i șters,
 esența gândurilor mele,
 realitatea mă absoarbe.
 Imagini ce-nrobesc
 ...privesc și nu-nțeleg.
 Mă sting și vreau să plec
 să mă ascund în infinit
 și am să văd cum mă resimt.
 Om - nimic, fără identitate,
 fără moarte, fără viață-n vid.
 Din răutatea mea, am lipsă Ta,
 îmbrățișez trupuri fără suflet;
 Însetat de viață, dar eu fără Tine
 sunt mort și n-am speranță.
 Eu, tâlhar de gânduri,
 în lumea Ta, învăț mila,
 în lumea Ta, îți cer mila.
 Lucrezi prin oameni...
 eu...netrebnic - îndoielnic.
 Decembrie, apus târziu
 ... am uitat cine ești omule,
 unde ești, tu, clipă - altădată ?