Aprioric

 Stau singur și privesc tot ce mă-nconjoară ,
 Te așteptam de atât de mult și nu venisei.
 Te fereai mereu, ai ajuns să-mi fi străină,
 Rămas în loc, s-au scurs ani... și tu plecasei.

 Atât de mult încât pământul a murit tăcut,
 Apun eternități și toate-s de nerecunoscut.

 Am întâlni în absolut o ființă infinită ca și tine...
 Privindu-va, ea e regina vieții, iar tu regina morții
 Totu-i un gând, am rămas amarnic fără de iubire
 ... eram doar un muritor pierdut în veșnicia sorții !