Ai murit... și n-am ce-ți face,
îți voi odihna veșnică, pace.
Natura nu plânge... e moartă,
totul se frânge, totul se pleacă;
Toți se înțeapă, toți se îneacă
... o umbră palidă te conduce.
O urmă de lumină cade-n cruce,
moartea-i de o frumusețe stranie,
iar tu ai fost ce nimeni nu mai e.
Te-ai metamorfozat și ai plecat,
tot ce-a fost e-ntr-un mormânt.
Eu, trecător prin viață și pământ
... voi să primești veșnica odihnă,
suflet cu aripi, uite cum zboară !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu