Introspectiv

 Privesc în gol către apusul timpuriu, 

 depresia mă cuprinde-n anestezice. 

 Toți îmi spun că sunt o umbră în pustiu, 

 sevraju-i definiția disfuncționalității fizice 

 în care eu mă plimb pustiu în fiecare zi. 

 Acum zi-mi ce gând ai în miez de noapte ? 

 Câte fapte? Câte gânduri? Uite, moarte ! 

 Totu-i dilatat, mă gândesc la inexistența firii 

 ... la faptul c-am nevoie de viață și familie. 

 Sunt perfect pregătit să mor pentru tine, 

 pregătit să depășesc boala-nspre Mântuire. 

 Inspirația mă face să respir, să exist, să sper 

 ... nu disper, iubiți-vă, faceți bine pentru suflet 

 În ziua de mâine, nici eu, nici tu nu ști ce vine 

 ... ș-am de gând să-nfasor lumea-n poezie, 

 pân-atunci ne vedem umblând prin pustie...