Am râs și am privit nespus,
scump peisaj de-odinioară.
Cum te-ai ascuns în lume
... scumpă-mi domnișoară.
Seri de iarnă mă-nconjoară,
ce să fac, sunt doar un om,
doar pământ peste pământ,
dar din minte crești râzând
... Cer senin de primăvară.
Flori din privirile-ți pierdute
... culeg zori din seri nespuse.
Nu știu, dacă vrei, tu, du-te...
grădinarul asta stă și plânge
... stă-n umbră sufletelor mute.
Poți să stai, dar dacă pleci...
n-ai să mai fi la fel vreodată.
Ești cea mai frumoasă floare
... Cer senin în ploi cu soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu