sâmbătă, 18 aprilie 2015

Ploi cu soare

 Am râs și am privit nespus,
 scump peisaj de-odinioară.
 Cum te-ai ascuns în lume
 ... scumpă-mi domnișoară.
 Seri de iarnă mă-nconjoară,
 ce să fac, sunt doar un om,
 doar pământ peste pământ,
 dar din minte crești râzând
 ... Cer senin de primăvară.
 Flori din privirile-ți pierdute
 ... culeg zori din seri nespuse.
 Nu știu, dacă vrei, tu, du-te...
 grădinarul asta stă și plânge
 ... stă-n umbră sufletelor mute.
 Poți să stai, dar dacă pleci...
 n-ai să mai fi la fel vreodată.
 Ești cea mai frumoasă floare
 ... Cer senin în ploi cu soare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu