Dragă Cerule senin, ia loc
... azi adorm spre răsărit.
Mâine calc ușor în asfințit
... ai plecat în pași pierduți,
nici nu știu cum să îți spun,
sunt un om nespus și trist
...sunt nebun și-i tot firesc;
Te privesc cum mă distrugi
și nu-ndraznesc să te ating.
Ești dar ceresc și te cuprind,
e prima dată când zâmbesc
... noapte bună Cer senin.
"O babă murdară pe picioare, care stă în fața icoanei Maicii Domnului în biserică, față de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare așa, dihor." ( Petre Țuțea )
joi, 23 aprilie 2015
sâmbătă, 18 aprilie 2015
Ploi cu soare
Am râs și am privit nespus,
scump peisaj de-odinioară.
Cum te-ai ascuns în lume
... scumpă-mi domnișoară.
Seri de iarnă mă-nconjoară,
ce să fac, sunt doar un om,
doar pământ peste pământ,
dar din minte crești râzând
... Cer senin de primăvară.
Flori din privirile-ți pierdute
... culeg zori din seri nespuse.
Nu știu, dacă vrei, tu, du-te...
grădinarul asta stă și plânge
... stă-n umbră sufletelor mute.
Poți să stai, dar dacă pleci...
n-ai să mai fi la fel vreodată.
Ești cea mai frumoasă floare
... Cer senin în ploi cu soare.
scump peisaj de-odinioară.
Cum te-ai ascuns în lume
... scumpă-mi domnișoară.
Seri de iarnă mă-nconjoară,
ce să fac, sunt doar un om,
doar pământ peste pământ,
dar din minte crești râzând
... Cer senin de primăvară.
Flori din privirile-ți pierdute
... culeg zori din seri nespuse.
Nu știu, dacă vrei, tu, du-te...
grădinarul asta stă și plânge
... stă-n umbră sufletelor mute.
Poți să stai, dar dacă pleci...
n-ai să mai fi la fel vreodată.
Ești cea mai frumoasă floare
... Cer senin în ploi cu soare.
sâmbătă, 11 aprilie 2015
Cer senin II
Pianul ăsta plânge nopțile,
seara se așterne în tăcere,
foamea gândurilor tace
setea universului din cale,
rătăcire sufletelor tale
când nu pot să dorm râzând,
visând la tine în furtuni,
sorb suflul poeților nebuni
... mă întind în chip tăcut;
Încep norii mei de sare,
primăvară tăinuită-n sine,
fină dragoste de asfințit,
mă întorc nespus și trist
zâmbind în balul zorilor
... poftim, ține-l, eu sunt,
m-ai învins cu o privire,
bună scumpă-mi reverie,
te traiesc nespus si trist...
n-am să fac vreo referire,
dar tu ești și om și vis...
seara se așterne în tăcere,
foamea gândurilor tace
setea universului din cale,
rătăcire sufletelor tale
când nu pot să dorm râzând,
visând la tine în furtuni,
sorb suflul poeților nebuni
... mă întind în chip tăcut;
Încep norii mei de sare,
primăvară tăinuită-n sine,
fină dragoste de asfințit,
mă întorc nespus și trist
zâmbind în balul zorilor
... poftim, ține-l, eu sunt,
m-ai învins cu o privire,
bună scumpă-mi reverie,
te traiesc nespus si trist...
n-am să fac vreo referire,
dar tu ești și om și vis...
marți, 7 aprilie 2015
Linisti moarte
Te cuprind ascuns în cuget,
scriu în seri de primăvară
... te petrec tăcut zâmbind,
mă-nfiori prin mute rânduri.
Povara gândurilor te doboară
... sosie lumilor din stele
om prin porți și călimară
... frumoasă lună cerului,
mireasă versurilor mele,
suflete de liniști moarte,
astăzi nu mai știu să scriu,
mâine te privesc departe...
scriu în seri de primăvară
... te petrec tăcut zâmbind,
mă-nfiori prin mute rânduri.
Povara gândurilor te doboară
... sosie lumilor din stele
om prin porți și călimară
... frumoasă lună cerului,
mireasă versurilor mele,
suflete de liniști moarte,
astăzi nu mai știu să scriu,
mâine te privesc departe...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)