vineri, 16 noiembrie 2012

Fluctuant

 Fericirea-i în distorsiuni infinite ale lumii lor 
 ...sunt orb și nu știu nimic, știu doar că mor. 
 Viziune-ngusta...spiritul e deasupra mergător, 
 Aud peste tot rumori, suntem pierduți în viitor. 
  
 Ieșirea e intrarea, pământul pe tine te dorește 
 ... înrobit , ne iubește, ne-ngrijeste și ne crește. 
 Noi ființe fără cuget, lovim cu sete și distrugem, 
 Sperăm să fim nemuritori sau s-ajungem în eden. 
  
 Pe cei sfinți nu poți să-i minți sau să-i atingi 
 ... doar prin credința îți poți depășii condiția. 
 Remușcările ce te cuprind mustră conștiința, 
 Smerenia-i de la Dumnezeu nu poți s-o stingi. 
  
 Tristețea se transformă din depresie în căință 
 ... din căință în smerenie ce semnifică putere. 
 Încă-s orb, nu pot privii dincolo de aparentă, 
 Știu că viața-i un ansamblu de plăcere și durere.