Când ești singur, totu-i cangrenă,
Te simți lovit zi de zi de migrenă
... încerci să te uiți în pat pe vecie,
Așa-i când te uiți pe fereastra pustie...
Am avut mulți prieteni, ce nimicnicie,
Doar la probleme știau să dea semne.
Atât de singuri, nu ne putem sincroniza,
Omul e doar un robot... nu era maimuța !
Acum începem să dăm ușor în autism,
Conectați doar la vise și e foarte trist.
Am plecat de la bată și furcă la luptă,
Acum controlul subtil mintea-ți inundă !
Încep să mă desprind ușor de televizor,
Oricum ne hrănim cu iluzii în țara viselor !
Ne înecăm în lumea pastilelor și a viciilor,
Uitând de fericire pe meleagul strigoilor...